A brief history of chess - Alex Gendler

A brief history of chess - Alex Gendler

SUBTITLE'S INFO:

Language: Romanian

Type: Human

Number of phrases: 80

Number of words: 707

Number of symbols: 3713

DOWNLOAD SUBTITLES:

DOWNLOAD AUDIO AND VIDEO:

SUBTITLES:

Subtitles prepared by human
00:00
Traducător: Veronica Muntean Corector: Mirel-Gabriel Alexa Infanteria de atac înaintează în mod constant, elefanții au trecut deja de linia defensivă. Regele încearcă să se retragă, dar cavaleria inamică vine din spate. Evadarea e imposibilă. Acesta nu e un război real şi nu e doar un simplu joc. În aproape un mileniu și jumătate de existență, șahul a fost cunoscut drept un instrument al strategiei militare, o metaforă pentru activitățile umane și o dovadă a geniului. În timp ce primele apariții ale șahului datează din secolul VII, legenda spune că jocul își are originea un secol mai devreme. Atunci când cel mai tânăr prinț al Imperiului Gupta a fost ucis în bătălie, fratele său a găsit o cale de a reprezenta scena mamei sale suferinde.
01:00
Folosind o tablă ashtapada de 8 pe 8 pătrățele utilizată pentru alte jocuri populare din trecut, a apărut un nou joc cu două elemente-cheie: diverse reguli de mișcare, diverse tipuri de piese și un singur rege, a cărui soartă determina rezultatul jocului. Inițial jocul era cunoscut sub numele „chaturanga”, un cuvânt sanscrit ce însemna „patru diviziuni”. Odată cu răspândirea sa în Persia Sasanidă a moștenit numele și terminologia din prezent – „șah” ce derivă de la „shah”, însemnând rege și „șah-mat” de la „shah mat” sau „regele e neajutorat”. După cucerirea islamică a Persiei în secolul VII, șahul a fost introdus poporului arab. Depășindu-și rolul de simulare tactică, acesta a devenit o sursă bogată de imagini poetice. Diplomații și curtenii foloseau termenii din șah în descrierea puterii politice. Califii de la putere au devenit și ei jucători pasionați.
02:03
Și istoricul al-Mas’udi considera jocul o dovadă a voinței umane în comparație cu jocurile de noroc. Comerțul medieval pe Drumul Mătăsii a dus jocul spre Asia de Est și Sud-Est, unde s-au creat multe variante locale. În China, piesele de șah erau puse la intersecția pătrățelelor de pe tablă și nu în interiorul lor, ca și în jocul strategic nativ Go. În timpul domniei liderului mongol Tamerlane era o tablă de 11 pe 10 cu pătrățele sigure numite citadele. Iar în șahul japonez piesele capturate puteau fi utilizate de adversar. Însă în Europa șahul a început să apară în forma sa modernă. În anul 1000 d.Hr. jocul devenise parte din educația de la curte. Șahul era utilizat ca o alegorie pentru diferite clase sociale ce-și îndeplinesc propriul rol, iar piesele erau reinterpretate în noul lor context. În același timp, Biserica rămânea suspicioasă în privința jocurilor.
03:06
Moraliștii interziceau dedicarea excesivă a timpului pentru acestea, șahul fiind chiar interzis în Franța pentru o perioadă scurtă. Totuși jocul s-a extins, iar în secolul XV jocul a căpătat forma pe care o cunoaștem astăzi. Piesa slabă de consilier a fost înlocuită cu regina cea puternică – posibil inspirată de valul recent de lideri feminini puternici. Această schimbare a accelerat ritmul jocului și pe măsură ce alte reguli erau popularizate, au apărut tratate ce analizau deschiderile și finalurile de partide. Astfel a apărut teoria șahului. Odată cu era Iluminismului, jocul a migrat de la curțile regale la cafenele. Acum șahul era văzut ca o expresie a creativității, încurajând mutările îndrăznețe și jocurile dramatice. Acest stil „romantic” a ajuns la apogeu în „Partida nemuritoare” din 1851, în care Adolf Anderssen a reușit să facă șah-mat
04:07
după ce și-a sacrificat regina și ambele turnuri. Dar apariția unui joc formal competitiv la finele secolului XIX, însemna că un calcul strategic va învinge talentul romantic. Odată cu creșterea competiției internaționale, șahul a căpătat o nouă importanță geopolitică. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a acordat resurse mari pentru cultivarea talentelor șahiste, dominând campionatele până la sfârșitul secolului. Însă jucătorul ce putea răsturna dominarea rusă nu era un cetățean al unei alte țări ci un calculator IBM numit Deep Blue. Calculatoarele ce joacă șah au fost create timp de decenii, însă victoria lui Deep Blue în fața lui Garry Kasparov în 1997 a fost prima dată când o mașinărie a învins un campion. În prezent, programele de șah sunt capabile să învingă în mod constant cei mai buni jucători umani. Însă, ca și jocul pe care îl stăpânesc,
05:08
aceste mașinării sunt produsele ingeniozității umane. Probabil aceeași ingeniozitate ne va ghida în afara acestui aparent șah-mat.

DOWNLOAD SUBTITLES: