Are athletes really getting faster, better, stronger? | David Epstein

Are athletes really getting faster, better, stronger? | David Epstein

SUBTITLE'S INFO:

Language: Romanian

Type: Human

Number of phrases: 398

Number of words: 2490

Number of symbols: 12225

DOWNLOAD SUBTITLES:

DOWNLOAD AUDIO AND VIDEO:

SUBTITLES:

Subtitles prepared by human
00:00
Traducător: Doina Zamfirescu Corector: Cristina Firoiu Deviza olimpică e: „Citius, Altius, Fortius", „Mai repede, mai sus, mai puternic”. Sportivii au îndeplinit rapid aceste cerințe. Câștigătorul maratonului olimpic din 2012 a alergat două ore şi opt minute. Dacă ar fi concurat cu câştigătorul maratonului olimpic din 1904, ar fi câștigat cu un avans de o oră și jumătate. Toți avem senzația că devenim cumva mai buni ca specie, evoluând inexorabil, dar nu se pune problema că am fi evoluat într-o nouă specie într-un secol. Ce se întâmplă, deci ? Să vedem ce se află, de fapt, în spatele acestui progres din punct de vedere sportiv. În 1936, Jesse Owens a stabilit recordul mondial la proba de 100 de metri. Dacă ar fi concurat anul trecut la proba de 100 de metri de la Mondiale, când a câștigat sprinterul jamaican Usain Bolt, Owens tot ar mai fi avut de parcurs patru metri.
01:07
E mult în atletism. Ca să vă faceţi o idee, vreau să vă arăt o demonstraţie concepută de specialistul în sport Ross Tucker. Imaginaţi-vă cum era pe stadion anul trecut, la proba de 100 de metri de la Mondiale: mii de fani aşteptând cu sufletul la gură să-l vadă pe Usain Bolt, cel mai rapid om din istorie, cu blițurile pe cei mai rapizi nouă oameni din lume, ghemuiți în blocstart. Vreau să vă imaginați că Jesse Owens participă la cursă. Închideţi ochii şi imaginaţi-vă cursa ! Poc ! Pistolul anunţă startul. Un sprinter american o ia înainte. Usain Bolt încearcă să-l ajungă. Îl întrece și, când alergătorii ajung la finiș, se aude un semnal sonor pentru fiecare. (Bip) Acesta e sfârşitul cursei. Puteţi deschide ochii. Primul semnal a fost pentru Usain Bolt. Ultimul, pentru Jesse Owens. Ascultaţi din nou ! (Bip) La prima vedere, nu e mare diferenţă, nu ? Gândiți-vă însă că Usain Bolt a început cursa
02:08
plecând din blocstart și a alergat pe o suprafață special fabricată, concepută pentru a-l ajuta să se deplaseze cât mai rapid posibil. Pe de altă parte, Jesse Owens a alergat pe zgură, cenușă de lemn ars, care a absorbit mai multă energie în timpul alergării. În loc de blocstart, Jesse Owens a avut o lopățică pentru grădinărit, cu care a trebuit să sape găuri în zgură, pentru a lua startul. Analiza biomecanică a vitezei încheieturilor lui Owens arată că, dacă ar fi alergat pe aceeaşi suprafaţă ca Bolt, n-ar fi fost cu patru metri în urmă, ci cu un pas. În loc să fie ultimul, Owens ar fi fost al doilea. Ascultaţi din nou ! (Bip) Asta e schimbarea adusă de tehnologia pistei de alergări, în toată lumea atletismului. Gândiți-vă la o competiție mai lungă ! În 1954, Sir Roger Bannister devenea primul om care făcea sub patru minute în cursa de o milă. Astăzi, studenții fac asta anual.
03:08
Uneori, chiar şi liceenii. La sfârşitul anului trecut, 1314 oameni făcuseră sub patru minute în cursa de o milă, dar, la fel ca Jesse Owens, Sir Roger Bannister a alergat pe zgură moale, care absorbea mai multă energie decât pistele sintetice de azi. Am consultat experţi în biomecanică, să aflu cu cât e mai lentă alergarea pe zgură față de pistele sintetice, și au spus în unanimitate că e cu 1,5% mai lentă. Dacă aplici acest procent de încetinire la fiecare persoană care a făcut sub patru minute în cursa de o milă pe o pistă sintetică, iată ce se întâmplă. Rămân doar 530. Din această perspectivă, mai puţin de zece persoane anual s-au calificat pentru această categorie de la Sir Roger Bannister încoace. 530 e o cifră semnificativă, fiindcă azi sunt mai mulţi oameni care se antrenează, și o fac mai inteligent. Chiar şi studenții se antrenează profesionist în comparaţie cu Sir Roger Bannister, care se antrena câte 45 de minute în timp ce chiulea de la cursurile de ginecologie de la Medicină. Sportivul care a câștigat maratonul olimpic din 1904
04:10
în trei ore şi jumătate bea coniac și otravă pentru şobolani în timp ce concura. Asta credea el că înseamnă substanțe pentru îmbunătățirea performanțelor. (Râsete) Sportivii au devenit mai pricepuţi şi în acest domeniu, iar asta a contat uneori în anumite sporturi, însă tehnologia a schimbat situația în toate sporturile: de la schiuri mai rapide, la încălțăminte mai uşoară. Uitați-vă la recordul la proba de 100 de metri liber la nataţie ! Tinde să scadă permanent, dar e punctat de momente importante. Primul, din 1956, e introducerea întoarcerii prin răsturnare înainte. În loc să se oprească şi să se întoarcă, sportivii se puteau da peste cap sub apă şi porni imediat în direcția opusă. Al doilea e introducerea canalelor de scurgere pe marginea bazinului de înot, care permit apei să se distribuie, în loc să creeze turbulenţe ce împiedică înotătorii. Şi ultimul, introducerea costumului de înot întreg, cu fricţiune redusă. Tehnologia a influenţat performanţele în toate sporturile. În 1972, Eddy Merckx a stabilit recordul
05:12
pentru cea mai lungă distanţă parcursă pe bicicletă într-o oră: 49,431 km. Recordul a fost îmbunătăţit continuu, căci bicicletele au devenit mai aerodinamice până în 1996, când recordul a ajuns la 56,793 km, cu aproape opt km mai mult decât pedalase Eddy Merckx în 1972. Dar în 2000, Uniunea Internaţională de Ciclism a decretat că cine vrea să deţină recordul trebuie să folosească acelaşi gen de echipament ca Eddy Merckx în 1972. Care e recordul azi ? 49,699 km, în total cu 269 de metri mai mult decât a pedalat Eddy Merckx în urmă cu peste patru decenii. În esenţă, îmbunătăţirea recordului s-a datorat tehnologiei. Însă tehnologia nu e singura care îi face pe sportivi să progreseze. Deși, firește, n-am evoluat într-o altă specie într-un secol, fondul genetic în sporturile de performanţă s-a schimbat.
06:14
În prima jumătate a secolului XX, profesorii de educație fizică şi antrenorii credeau că o constituţie medie e ideală pentru toate activitățile sportive: înălţime şi greutate medie, indiferent de sport. Şi asta se reflecta în fizicul sportivilor. În anii 1920, elita săritorilor în înălțime şi a aruncătorilor de greutăţi avea aceeași talie. Dar, pe măsură ce ideea s-a perimat, iar cercetătorii în domeniul sportiv şi antrenorii au înțeles că în locul unei constituții medii, e nevoie de o constituție specifică anumitor sporturi, s-a produs un tip de selecție artificială, un fel de auto-selecţie pentru anumite sporturi, iar fizicul sportivilor a început să difere. Azi, în loc să aibă talia elitei săritorilor în înălțime, elita aruncătorilor de greutăți e cu 6.4 cm mai înaltă şi cu 59 kg mai grea. Şi asta s-a întâmplat în toată lumea sportivă. Dacă, într-un grafic înălțime-greutate, reprezentăm prin puncte fiecare din cele 24 de sporturi din prima jumătate a secolului XX, iată ce obținem. Punctele sunt ușor împrăștiate, dar cumva grupate în jurul constituției medii.
07:16
Apoi această idee a început să dispară şi, în acelaşi timp, tehnologia digitală... ...întâi radioul, apoi televiziunea şi internetul au permis milioanelor sau chiar miliardelor de oameni să consume performanţe sportive de elită. Stimulentele financiare şi celebritatea sportivilor de elită au crescut rapid și au înclinat balanța spre eșalonul superior de performanță. A accelerat selecţia artificială a constituțiilor sportive specifice. Dacă reprezentăm aceleaşi 24 de sporturi, graficul arată aşa. Corpurile atleţilor au devenit diferite unele față de altele. Fiindcă graficul seamănă cu cele ce înfățișează universul în expansiune, cu galaxiile îndepărtându-se unele de altele, cercetătorii care l-au descoperit îl numesc: „Big Bangul constituțiilor fizice". În sporturile în care înălţimea e prețuită, ca baschetul, sportivii înalţi au devenit și mai înalţi. În 1983, Asociaţia Naţională de Baschet a semnat un acord inovator, făcând jucătorii parteneri în cadrul ligii, îndreptățiți la cotă-parte din veniturile din vânzarea biletelor și din contractele TV. Dintr-odată, oricine putea să joace în NBA dorea asta,
08:16
iar echipele au cutreierat lumea, căutând sportivi cu care să câștige campionatele. Aproape peste noapte, proporţia jucătorilor din NBA cu înălţimea de peste doi metri s-a dublat, ajungând la zece procente. Azi, unul din zece jucători din NBA are cel puţin doi metri înălțime, dar asemenea pesoane sunt foarte rare în rândul populației generale... ...atât de rare, încât dacă cunoști un bărbat american între 20 şi 40 de ani care are peste doi metri înălțime, sunt șanse de 17% să facă parte din NBA. (Râsete) Adică, din șase oameni cu această înălţime, unul e în NBA. Fizicul jucătorilor din NBA e unic și din alt punct de vedere. Iată „Omul vitruvian" al lui Leonardo da Vinci, proporţiile ideale, cu anvergura brațelor egală cu înălţimea. La mine aşa este. Şi la voi, probabil. Dar nu și la jucătorul mediu din NBA. Acesta are un pic sub doi metri înălțime și anvergura brațelor de peste doi metri. Jucătorii din NBA sunt nu doar ridicol de înalţi,
09:17
ci şi caraghios de deșirați. Dacă Leonardo ar fi desenat „Jucătorul din NBA vitruvian”, ar fi avut nevoie de un dreptunghi şi o elipsă, nu de un cerc şi un pătrat. Așadar, în sporturile unde e preţuită o statură mare, sportivii masivi au devenit și mai masivi. Invers, în sporturile unde o statură mică e avantajoasă, sportivii scunzi au devenit și mai scunzi. Înălţimea gimnastei de elită a scăzut de la 1,60 m la 1,45 m, în medie, în ultimii 30 de ani, în avantajul raportului greutate/forță şi al răsucirilor în aer. Cei masivi au devenit și mai masivi, cei scunzi au devenit și mai scunzi, iar cei ciudați au devenit şi mai ciudați. Lungimea medie a antebraţului unui jucător de polo pe apă s-a mărit în raport cu lungimea brațului, în avantajul unei aruncări puternice. Cei masivi au devenit și mai masivi, cei scunzi, și mai scunzi, cei ciudați, și mai ciudați... În natație, constituția ideală înseamnă tors lung şi picioare scurte. Ca o carenă lungă de canoe, care prinde viteză în apă. Opusul e avantajos în alergări: picioare lungi şi un tors scurt. Şi asta se reflectă în fizicul sportivilor de azi. Iată-l pe Michael Phelps,
10:18
cel mai mare înotător din istorie, alături de Hicham El Guerrouj, deţinătorul recordului mondial la proba de o milă. Înălţimea lor diferă cu circa 18 cm, dar datorită constituției avantajate în sportul fiecăruia, poartă pantaloni de aceeaşi lungime. Deși diferenţa de înălţime e de 18 cm, picioarele lor au aceeaşi lungime. În unele cazuri, căutarea constituției potrivite pentru îmbunătățirea performanţelor a dus la introducerea în lumea competiţională a unor populaţii care înainte nu participau deloc la competiții, precum alergătorii de fond și de semifond din Kenya. Noi îi considerăm pe kenyeni maratonişti excelenți. Ei îi consideră așa pe cei din tribul kalenjin. Aceștia reprezintă doar 12% din populaţia Kenyei, dar constituie majoritatea alergătorilor de elită. Întâmplător, au, în general, o fizologie unică: picioare foarte lungi, cu extremități foarte subţiri. Asta fiindcă își au obârșia la o latitudine foarte mică, într-un climat cald și secetos, și, fiindcă s-au adaptat la mediu, membrele au devenit lungi și subţiri la extremități,
11:20
pentru a se răcori mai ușor. Radiatoarele au spire lungi din acelaşi motiv: pentru ca aria să crească față de volum și să iasă căldura. Fiindcă piciorul e ca un pendul, cu cât e mai lung și mai subţire la extremitate cu atât consumă mai puțină energie când oscilează. Pentru a înţelege succesul sportiv al tribului kalenjin, gândiți-vă că, de-a lungul istoriei, 17 bărbați americani au făcut sub două ore şi 10 minute la maraton, un ritm de 4 minute şi 58 de secunde pe milă. 32 de etnici kalenjin au făcut asta în octombrie anul trecut. (Râsete) Populația din care provin are dimensiuni foarte reduse. Totuși, schimbările tehnologice şi cele referitoare la fondul genetic al sportivilor nu pot explica toate schimbările legate de performanţe. Sportivii au o mentalitate diferită de cea dinainte. Ştiţi filmele în care cineva e supus unui şoc electric şi e aruncat în partea opusă a camerei ? Nu are loc o explozie. Însă impulsul electric determină contractarea simultană a tuturor fibrelor musculare, iar omul se aruncă involuntar în partea opusă a camerei. Practic, sare.
12:21
Asta e puterea pe care o are corpul uman. De obicei, nu avem acces decât la o parte din ea. Creierul acționează ca un limitor, împiedicându-ne să ne accesăm toate resursele fizice, fiindcă ne-am putea răni, rupând tendoane sau ligamente. Însă, cu cât învăţăm mai multe despre funcționarea limitorului, cu atât învăţăm cum să-l reglăm un pic, uneori convingând creierul că nu vom fi în pericol de moarte dacă facem un efort mai mare. Sporturile de anduranță şi de anduranță extremă sunt un exemplu excelent. Sporturile de anduranță extremă erau cândva considerate dăunătoare sănătății umane, dar acum am înțeles că avem multe caracteristici perfecte pentru astfel de sporturi: lipsa blănii şi un număr mare de glande sudoripare, ce ne ajută să ne răcorim când alergăm; talie îngustă şi picioare lungi în comparaţie cu restul corpului; articulații de dimensiuni mari, pentru absorbţia şocurilor. Curbura tălpii acționează ca un arc, degetele scurte de la picioare ne ajută să ne desprindem de pe loc, nu să apucăm crengile copacilor, iar când alergăm, ne putem întoarce torsul şi umerii în timp ce ţinem capul drept. Rudele noastre, primatele, n-o pot face.
13:21
Trebuie să alerge aşa. Şi avem muşchi fesieri care ne menţin în poziție bipedă în timp ce alergăm. Ați privit vreodată fundul maimuţelor ? N-au fese fiindcă nu aleargă în poziție bipedă. Îndată ce sportivii au înțeles că suntem făcuţi pentru sporturile de anduranță extremă, au acceptat provocări care erau de neînchipuit înainte. Sportivi precum alergătorul spaniol de anduranță Kílian Jornet. Iată-l urcând în fugă pe Matterhorn. (Râsete) Cu un hanorac legat în jurul taliei... E atât de abrupt, că nu poate alerga. Urcă cu ajutorul unei frânghii. E un urcuș de peste 2438 de metri, iar Kílian a urcat şi a coborât în mai puţin de trei ore. Uimitor ! Oricât ar fi de talentat, Kílian nu e o ciudăţenie din punct de vedere fiziologic. Acum că a reuşit asta, îl vor urma și alţi sportivi, asa cum alţi sportivi l-au urmat pe Sir Roger Bannister după ce a făcut sub 4 minute în proba de o milă. Schimbări tehnologice, genetice şi de mentalitate... Inovaţiile din sport,
14:21
fie noi piste de alergare, sau noi tehnici de înot, democratizarea sportului, apariţia unor conformații noi şi a unor populaţii noi în lumea sportivă, și imaginaţia în sport, faptul că întelegem posibilitățile reale ale corpului uman, toate acestea i-au făcut pe sportivi mai puternici mai rapizi, mai îndrăzneți şi mai buni ca niciodată. Vă mulţumesc mult. (Aplauze)

DOWNLOAD SUBTITLES: