Apostasy in Our Midst - Episode 4 - New Theology - Part III

Apostasy in Our Midst - Episode 4 - New Theology - Part III

SUBTITLE'S INFO:

Language: Romanian

Type: Human

Number of phrases: 684

Number of words: 6151

Number of symbols: 31636

DOWNLOAD SUBTITLES:

DOWNLOAD AUDIO AND VIDEO:

SUBTITLES:

Subtitles prepared by human
00:01
De-a lungul istoriei, Dumnezeu a comunicat voința Sa prin oameni aleși, cunoscuți ca profeți. Acești bărbați și femei au fost chemați exact la timpul potrivit pentru a da îndrumare poporului lui Dumnezeu. O astfel de persoană a fost chemată nu mult după Marea Dezamăgire din 1844, când mulți erau dezamăgiți și aveau nevoie de încurajare. Într-o anumită zi, cinci femei s-au strâns pentru rugăciune. În timp ce erau plecate pe genunchi la altarul familial, puterea lui Dumnezeu a venit asupra unei tinere în vârstă de 17 ani, și ea a fost luată într-o viziune. Numele ei era Ellen Harmon. După căsătoria ei, ea a fost cunoscută ca Ellen White. În viziunea ei, era înconjurată de lumină și apoi s-a văzut pe ea însăși ridicându-se mai sus și mai sus de pe pământ. Când a încercat să se uite după poporul advent, nu îi putea vedea. S-a întâmplat ca în acel moment ea să audă o voce care a spus să se uite puțin mai sus.
01:04
Atunci, ea și-a ridicat ochii și a văzut o cărare dreaptă și îngustă, mult deasupra pământului. Aici a văzut pe poporul advent călătorind spre Cetatea Cerească. Când a ieșit din viziune, credincioșii din acel loc au fost foarte mult încurajați și întăriți. Pentru următorii 71 de ani, Ellen White a servit pe Dumnezeu cu credincioșie ca mesager stabilit al Său. Ministerul Pentru Poporul Meu Prezintă Apostazie în Mijlocul Nostru Episodul 4 -Noua teologie – Partea a III-a Ok. Ne vom vedea mai târziu Isabel. Ok. Ernie, mulțumesc, ne vom vedea. La revedere. Aici, la Elmshaven, Ellen White a petrecut ultimii 15 ani din viața ei. În 1915, a fost trecută la odihnă, dar cuvintele ei trăiesc în continuare în multele cărți, articole și scrisori pe care le-a scris pe tot parcursul slujirii sale.
03:50
Ca mulți dintre profeții lui Dumnezeu, Ellen White a suferit multă împotrivire. Un exemplu de acest fel vine din situația cu Uriah Smith. În 1888, Domnul a trimis prețiosul mesaj al neprihănirii prin credință bisericii Sale prin E. J. Waggoner și A. T. Jones. Ellen White a dat mărturie despre veridicitatea mesajului; totuși, conducători precum Uriah și-au împietrit inimile și au respins mesajul și mărturia din partea Ellen-ei White. El și alții au acuzat-o de a fi influențată de Jones și Waggoner. ”Când am declarat în mod clar credința mea, acolo erau mulți care nu m-au înțeles și au spus că sora White s-a schimbat; sora White a fost influențată de fiul ei W. C. White și de prezbiterul A. T. Jones. Bineînțeles, o asemenea declarație venind de pe buzele celor care m-au cunoscut de ani de zile, care au crescut cu mesajul îngerului al treilea
04:52
și au fost onorați cu încrederea și fidelitatea poporului nostru, avea multă influență. Am devenit subiectul remarcilor și criticilor, dar nici unul dintre frații noștri n-a venit la mine și n-a făcut cercetări sau n-a căutat vreo explicație din partea mea.” Amărăciunea suferită de Ellen White prin acest timp de încercare a avut un impact mai mare asupra ei decât chiar moartea soțului ei. "Am iubit pe fratele Smith imediat după propriul meu soț și copii, pentru că avusese o parte în lucrare pentru atât de mulți ani. L-am stimat foarte mult pe prezbiterul Butler. Dar acești oameni m-au lăsat singură – acești oameni, cărora Domnul le-a vorbit de mai multe ori că trebuie să rămână uniți cu soțul meu și cu mine în cea mai strânsă unitate pâna la închiderea timpului. Ei mi-au produs o așa tristețe și amărăciune a spiritului că nu o pot descrie. Am simțit moartea soțului meu, of, cât de tăios numai Dumnezeu știe, dar am simțit crudul comportament al acestor oameni
06:01
față de lucrarea lui Dumnezeu pe care El mi-a dat-o să o fac, mai tăios decât decât moartea soțului meu.” Smith, Butler și alții au ajuns la punctul unde făceau lucrarea lui Core, Datan și Abiram. Răzvrătirea lor împotriva profetului lui Dumnezeu a condus pe alții la necredință. ”Când ai declarat că sora White era influențată de W. C. White., A. T. Jones și E. J. Waggoner, tu ai sădit în inimi infidelitate care a fost hrănită și dat roade. O opoziție clară mi-ar fi făcut mai puțin rău. O lipsă de încredere în mesajele pe care Dumnezeu mi le-a dat să le port ca urmare a poruncii stabilite, este necredință hotărâtă față de toate intențiile și scopurile ei.” Este foarte impotant să realizăm că acești oameni nu au respins toate scrierile Ellenei White. Ei credeau încă faptul că ea fusese inspirată în trecut. Ei pur și simplu au respins îndrumarea sa cu privire la concepția lui Jones și Waggoner despre neprihănirea prin credință și legea din Galateni.
07:07
În acestea ea i-a acuzat că fac fără efect mărturiile: ”Tu ai refuzat mărturiile mele date mie pentru tine de la Domnul la fel de mult cum te-ai străduit ca să le faci fără efect, așa cum a făcut Core, Datan și Abiram. Tu ai făcut aceasta și astfel există acuzație împotriva ta în cărțile Cerului. Simt cea mai afectuasă compasiune pentru tine. Mi-aș da viața la tortură și moarte dacă aceasta ți-ar salva sufletul. Dar tu ai experiența altora care au mers pe aceeași cărare pe care tu ți-ai așezat piciorul. Tu ai urmărit istoria celor care au disprețuit sfatul și au făcut fără efect mărturiile.” Într-o situație similară, ea a scris: ”De multe ori în experiența mea am fost chemată să înfrunt atitudinea unei anumite categorii de oameni, care recunoșteau că mărturiile erau de la Dumnezeu, dar luau poziția că această chestiune și acea chestiune erau opinia și judecata Sorei White.
08:11
Aceasta convine celor care nu iubesc mustrarea și corecția, și care, dacă mărturiile nu se potrivesc cu ideile lor, li se oferă ocazia să explice presupusa diferență dintre omenesc și divin din ele. Dacă opiniile preconcepute sau ideile personale ale unora se întâmplă să fie mustrate de mărturii, ei își fac imediat o îndatorire, din a scoate în evidență dreptul lor de a face deosebire între mărturii, ca să definească ce parte este judecată omenească a sorei White și ce parte este Cuvântul de la Domnul. Orice lucru care susține ideile iubite de ei este divin, și mărturiile care le corectează erorile sunt omenești – opiniile Sorei White. Ei fac fără efect sfatul lui Dumnezeu prin tradiția lor.” Cât de adevărat este acest lucru? Nu este neobișnuit ca oamenii să se opună pe față Ellen-ei White când ideile lor sunt contrare. Auzi scuze precum că ea nu era teolog, că Biblia este singura noastră sursă de adevăr, sau că ea nu era infailibilă.
09:13
Cu toate acestea aceiași oameni o citează bucuroși când se potrivește cu opiniile lor. O altă înșelăciune asemănătoare este ideea că nu tot ce Ellen White a scris este inspirat. Mulți sunt dispuși să accepte cărțile ei publicate, dar gândesc că scrisorile ei și alte scrieri erau propriile ei opinii. Dar remarcați următoarele: ”Când am mers în Colorado, am fost așa de împovărată pentru tine, încât, în slăbiciunea mea, am scris multe pagini ca să fie citite la întâlnirile voastre de tabără. Slăbită și tremurând, m-am trezit la ora trei dimineața, ca să îți scriu. Domnul Dumnezeu vorbea prin omul făcut din lut. Ai putea spune că această comunicare era doar o scrisoare. Da, era o scrisoare, dar insuflată de Duhul lui Dumnezeu, să aducă înaintea minților voastre lucruri care îmi fuseseră arătate. În aceste scrisori pe care le scriu, în mărturiile pe care le susțin, eu vă prezint vouă ceea ce Domnul mi-a prezentat mie. Eu nu scriu un articol în ziar, exprimându-mi pur și simplu ideile mele.
10:18
Ele sunt ceea ce Dumnezeu a descoperit înaintea mea în viziune, prețioasele raze de lumină strălucind de la tron.” Ellen White a înțeles responsabilitatea chemării sale. Ea spune ” Vorbesc ceea ce am văzut, și ceea ce știu a fi adevărat.” Când o chestiune nu îi fusese decoperită, ea spunea, ”Nu am lumină despre acest subiect.” Într-o scrisoare scrisă către Uriah Smith pe 31 Decembrie 1890, ea a prezis că va veni un timp când, sub influența lui Satan, o ură va fi aprinsă împotriva scrierilor ei. ”Va fi o ură aprinsă împotriva mărturiilor, ceea ce este satanic. Lucrările lui Satan vor fi să zdruncine credința bisericilor în ele din următorul motiv: Satan nu poate avea cale liberă ca să introducă înșelătoriile lui și să lege sufletele în amăgirile lui dacă avertizările și mustrările și sfaturile Duhului lui Dumnezeu sunt luate în seamă. Ce cale mai bună de a mulțumi dușmanul și
11:24
a întrista Duhul lui Dumnezeu ar putea fi urmată decât cea care a fost urmată de tine, fratele meu, un învățător în Israel?” Cuvintele Ellen-ei White trebuie să fi avut un profund impact asupra lui Smith, pentru că, opt zile mai târziu, pe 8 ianuarie 1891, el și-a mărturisit greșeala și a decis în inima lui ca niciodată să nu se mai îndoiască de chemarea ei. Dar vătămarea a fost deja făcută. Acuzând-o de a fi influențată de Jones și Waggoner, și alegând ce a vrut el să creadă, a condus pe alții să respingă scrierile și chemarea ei în întregime. Douăzeci și opt de ani mai târziu, doar la patru ani după moartea ei, Satan a declanșat un dublu atac asupra scrierilor ei -unul din interiorul și altul din afara bisericii- care urmau să dureze până în zilele noastre. În iulie 1919, cartea lui D. M. Canright, ”Viața doamnei E. G. White”, a fost publicată cu scopul de a distruge credința în Spiritul Profetic
12:26
și biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Pe parcursul aceleiași luni, la istorica Conferință Biblică din 1919 ținută la Takoma Park, Washington, Satan a folosit cartea lui Canright ca pe un atac frontal, direct asupra Ellenei White, în timp ce, în acelaș timp, el a pus o temelie pentru subminarea chemării ei direct în inima lucrării. Conferința a fost asistată de liderii Conferinței Generale, inclusiv de președintele Conferinței Generale, A. G. Daniells, de W. W. Prescott și de F. M. Wilcox, și de cei mai buni cărturari din biserică la acel timp. La sfârșitul conferinței, pe 30 iulie 1919, ei au început să discute dacă scrierile Ellen-ei White au fost literal inspirate. Pe parcursul discuției, A. C. Lacey a făcut următorul comentariu: „În evaluarea noastră a spiritului profetic, el nu valorează pentru noi mai mult în lumina spirituală care strălucește în inimile și în viețile noastre
13:30
decât în acuratețea intelectuală în chestiuni istorice și teologice. N-ar trebui ca noi să socotim acele scrieri ca fiind glasul duhului inimilor noastre în locul glasului învățătorului în mințile noastre? Și nu este dovada finală a spiritului profetic valoarea lui spirituală mai degrabă decât acuratețea lui istorică?” Astăzi auzim comentarii similare despre Spiritul Profetic. Susținătorii noii teologii pretind că acceptă Ellen White, dar doar ca bun material devoțional care vorbește inimilor noastre. Când vine vorba de chestiuni teologice, se grăbesc să spună că ea nu a fost un teolog. Ca răspuns la o întrebare referitoare la autoritatea Spiritului Profetic, așa a răspuns A. G. Daniells: „Ei bine, acum, așa cum înțeleg eu, sora White n-a pretins niciodată a fi o autoritate în privința istoriei, și niciodată n-a pretins a fi o profesoară de dogmatică în teologie Ea nu a conturat niciodată o direcție teologică așa cum a făcut-o cartea d-lui Eddy despre învățătură.
14:32
Ea doar a dat declarații fragmentare, dar a lăsat pastorii și evangheliștii și predicatorii să rezolve toate aceste probleme de Scriptură și de teologie și de istorie.” Dacă acest argument este corect, cineva ar putea foarte ușor să argumenteze că Ellen White n-a fost un profet pentru că ea n-a pretins a fi unul. Același argument poate fi aplicat la mulți din scriitorii Bibliei. Câți dintre ei erau teologi? Moise n-a pretins niciodată a fi istoric. Aceasta înseamnă că raportul său istoric nu este precis și demn de încredere? Daniells, Prescott și cei care participau la acea conferință pretindeau a crede in scrierile Ellenei White, dar, ca și Smith, alegeau ce voiau să creadă. Cu alte cuvinte, ei au făcut mărturiile fără efect. Aceleași probleme din jurul Conferinței Biblice din 1919 sunt încă prezente. Într-un interviu cu Dr. Desmond Ford, intitulat „Reflecții în Adventism”, el a susținut:
15:55
„Teologia mea nu este una controversată pentru cei mai mulți cărturari AZȘ, dar este așa pentru tradiționaliștii înnăscuți al căror timp pentru studiu și cercetare este limitat de înclinație și talente.” De la Glacier View, concesie după concesie au fost făcute de vorbitorii bisericii în domenii privite ca eretice în 1980. De exemplu, acum biserica învață oficial „neprihănirea” naturii umane a lui Cristos; imposibilitatea desăvârșirii pentru păcătoși in viața aceasta; faptul că Anticristul nu este central în profețiile judecății din Daniel 7 și 8; că expresia „curățit” este o greșeală de traducere în Daniel 8:14; că de asemenea cuvântul „zile”nu se găsește în originalul evreiesc al aceluiași verset; că ispășirea A AVUT loc la cruce; că Cristos A INTRAT în echivalentul „Sfintei
16:56
Sfintelor” la înălțarea Sa și nu în 1844; că, cutremurul de la Lisabona, Ziua Întunecată, și căderea de „stele” din 1833 nu sunt împlinirea profeției Biblice; că Ellen White nu a fost un teolog, că niciodată n-a pretins infailibitate și s-a bazat pe surse false pentru formulările ei doctrinare; că Ellen White a susținut Biblia ca singură regulă de credință și practică; că a refuzat să fie un arbitru în interpretarea profețiilor, etc., etc.” Așa cum Daniells și Lasey au argumentat în trecut, în 1919, că Ellen White nu era un teolog, așa a susținut Ford în 1999 că, cei mai mulți cărturari adventiști susțin aceeași idee. Ei cred că atunci când e vorba de înțelegerea Scripturii, scrierile Ellen-ei White nu pot fi folosite pentru a susține interpretarea lor. Aceasta nu este un lucru nou, pentru că în 1903, Ellen White scrisese:
18:01
„Un lucru este sigur: Acei adventiști de ziua a șaptea care iau poziție sub steagul lui Satan vor renunța în primul rând la încrederea în avertizările și mustrările cuprinse în Mărturiile Spiritului lui Dumnezeu.” Cu siguranță Ford și oricine care a aruncat îndoială cu privire la Ellen White, pentru a-și susține vederile greșite, au dovedit că ea este un profet adevărat. Într-un episod al emisiunii „Hai Să Vorbim”, precedentul președinte al Conferinței Generale, Jan Paulsen, a fost întrebat, „Este corect ca anumiți oameni să citeze Ellen White în locul Bibliei? Observați răspunsul său: "Dacă încercăm să prezentăm adevărul spiritual prezent, sau dacă discutăm un punct disputat privind lucrurile spirituale, Biblia este punctul nostru de referință. Putem aduce și din alți scritori dacă dorim (și oricine are darul profetic autentic trebuie să aibă recunoaștere între aceștia). Dar trebuie să înțelegem că acestea nu sunt sursa convingerilor noastre. Propriul sfat al Ellen-ei White ne-ar conduce să facem Biblia principalul nostru studiu
19:07
și să apelăm la ea ca sursă a noastră de adevăr spiritual.” Răspunsul lui Paulsen a fost și corect și greșit. Și aceasta este ceea ce face răspunsul său așa de înșelător. Este adevărat că Biblia este sursa adevărului spiritual. Și când prezentăm acest adevăr oamenilor din afara bisericii, Biblia singură trebuie folosită. Dar a dat greș în a menționa că scrierile Ellen-ei White au fost inspirate de același Autor ca și Biblia, și când avem de-a face cu dispute cu privire la doctrine în interiorul bisericii, ele lămuresc clar adevărul conținut în Biblie. Când Spiritul Profetic nu este consultat în situații ca acestea, este probabil ca erori să fie introduse în biserică. În 1890, Ellen White a scris despre o situație în care cineva a descoperit o așa numită lumină nouă. Când ea i-a explicat lui că era greșit, sfatul ei a fost respins. „Dușmanul a făcut eforturile sale măiestrite ca să destabilizeze credința poporului nostru în Mărturii,
20:12
și când aceste rătăciri pătrund, ei pretind că își dovedesc toate pozițiile cu Biblia, dar interpretează greșit Scripturile. Ei fac afirmații îndrăznețe, așa cum a făcut prezbiterul Canright, și aplică greșit profețiile și Scripturile ca să dovedească neadevărul. Și, după ce oamenii și-au făcut lucrarea în slăbirea încrederii bisericilor noastre în Mărturii, ei au smuls barierele, ca necredința în adevăr să devină larg răspândită, și nu este nicio voce care să fie înălțată ca să oprescă puterea rătăcirii. Aceasta este exact așa cum a proiectat Satan că trebuie să fie, și aceia care pregătiseră calea pentru ca oamenii să nu dea atenție avertizărilor și mustrărilor din mărturiile Spiritului lui Dumnezeu vor vedea că un curent de rătăciri de toate felurile va prinde viață. Ei vor pretinde Scriptura ca dovadă a lor, și înșelăciunile lui Satan sub toate formele vor triumfa.” Aceasta este o avertizare foarte solemnă cu privire la ce ar trebui să ne așteptăm
21:15
când scrierile Ellen-ei White sunt ignorate. Este vreo mirare că așa de mulți au fost înșelați de noua teologie? Satan este foarte viclean. El știe că atacând direct Spiritul Profetic, cei mai mulți adventiști de ziua a șaptea nu ar fi înșelați, așa că el își atinge scopul făcându-ne să credem că Spiritul Profetic nu poate fi folosit ca să identificăm adevărul. În 1890, Ellen White a avertizat: „Ultima înșelăciune a lui Satan va fi să facă fără efect mărturiile Spiritului lui Dumnezeu. 'Unde nu este nicio viziune , poporul piere' (Proverbe 29:18). Satan va lucra ingenios, în diferite moduri și prin diferiți agenți, ca să zdruncine încrederea poporului rămășiței lui Dumnezeu în adevăratele mărturii” Deci, cum este primită Ellen White în lumea de astăzi? S-au adeverit prezicerile ei? Am văzut deja cum fostul președinte al Conferinței Generale,
22:39
Jan Paulsen, a retrogradat-o la stadiul de alți scriitori. Dar nu este singurul care vede Spiritul Profetic în această lumină. Am putea privi la exemplu după exemplu cu privire la felul în care scrierile ei au fost făcute fără efect. Dar câteva ar fi suficiente să semnaleze cât de mulți din poziții de răspundere zdruncină încrederea în Spiritul Profetic. În 2001, un capitol din cartea lui Keavin Hayden, „Stilul de Viață al Rămășiței” a fost publicat în ediția online a publicației Adventist Review. „Ce spune Biblia despre purtarea de bijuterii? Biserica are o lungă istorie a menținerii principiului care spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că dezaprobă bijuteriile, dar acesta este cu adevărat un caz? Sau sunt părerile noastre anti-bijuterii derivate mai mult din concepte care chiar au devenit tradiții în biserica noastră de-a lungul timpului?” El apoi a menționat că oricine citește scrierile lui Ellen White
23:42
va ști poziția pe care ea a luat-o cu privire la bijuterii și înfrumusețare. El scrie apoi: „Este de fapt de la ea, și nu din Scriptură, că biserica și-a găsit istoricește cea mai bună apărare pentru poziția ei puternică asupra subiectului. De aceea, când cei care se opun bijuteriilor realizează că multe din argumentele biblice pe care le folosim sunt slabe, ei imediat apelează la 'sora White spune.' Dar, mai devreme sau mai târziu, toți aventiștii de ziua șaptea trebuie să se întrebe: 'Folosim noi Ellen White ca să interpretăm sensul Scripturii sau folosim noi Scripturile ca să interpretăm Ellen White?”' Ellen White completează Biblia. Amândouă sunt în armonie una cu cealaltă, altfel ea ar fi un profet fals. „Biblia trebuie să fie sfătuitorul tău. Studiaz-o pe ea și mărturiile pe care Dumnezeu le-a dat; pentru că ele nu contrazic niciodată Cuvântul Său.” Problema nu este despre cine interpretează pe cine. Biblia și Spiritul Profetic sunt în acord.
24:50
Într-o altă situație în care scrierile Ellen-ei White sunt atacate, Richard Coffen a scris în „Ministry Magazine” în februarie 2000: „Cu puțin mai mult de o decadă înainte, cărturarii adventiști au subliniat erori de natură istorică în scrieri, în mod particular în „Tragedia Veacurilor”, în ciuda revizuirilor anterioare. În unele situații am găsit erori de cronologie în relatările ei. Uneori putem descoperi o problemă în interpretările doamnei White ale unui pasaj biblic. Cititorii uneori găsesc câteva cazuri de erori științifice în cărțile doamnei White. Sunt de asemenea indicii de greșeli teologice în scrierile ei. Putem identifica o anumită condiționare culturală în anumite chestiuni la care s-a referit. Sugestia ei că noi ar trebui să vedem în Revelația cap. 13 ipostaze ale Statelor Unite împlinind un rol special într-o zonă care a fost nelocuită – o națiune răsărind din „pământ”
25:52
mai degrabă decât din „mare” – pare a avea ecoul conceptului Manifest Destiny, susținut de mulți americani ai timpului. „Standardele” creștinului conduc la lipsa carților de joc, lipsa dansului, lipsa participării la teatru potrivit cu metodismul de la care ea a plecat. Chiar dacă ea a exprimat independența clară în dezvoltarea ei cu privire la reforma sanitară, studii au arătat că unele din ideile ei se conformează aproape cuvânt cu cuvânt la ce au scris alții din timpul ei.” Ceea ce Coffen spunea este că scrierile Ellen-ei White nu sunt demne de încredere cu privire la istorie, cronologie, știință, și teologie. El a susținut că ea a fost influențată de cultura ei, de educația ei metodistă, și că ea a copiat ideile de la alții. La timpul în care a scris, Coffen era vicepreședinte la servicii editoriale la „Review and Herald Publishing Association.”
26:53
Nu este de mirare că așa de mulți dintre pastorii noștri au respins-o, sau cel puțin au serioase rezerve față de scrierile ei. Doi ani și jumătate mai târziu, un alt atac a fost făcut asupra Spiritului Profetic, de această dată de către Dr. Samuele Bacchiocchi un fost profesor de teologie la Universitatea Andrews. În buletinul său de știri din „Sfârșitul timpului” din august 2002, el a petrecut un timp considerabil aruncând îndoială asupra Spiritului Profetic, pentru că îi contraziceau noile lui vederi în privința profeției celor 1260 de zile. Bineînțeles, s-a grăbit să facă cunoscut cititorilor că el avea un profund respect față de Ellen White. Dar cât de departe a mers respectul său? Ca și Daniels și Lacey la Conferința Biblică din 1919, și ca Desmond Ford, Bacchiocchi a retrogradat scrierile ei la material devoțional. Observați următoarele: „Ellen White vorbește nevoilor spirituale ale sufletului nostru
27:55
mai bine decât ceilalți scriitori contemporani. Rolul important pe care Ellen White îl joacă în viața noastră religioasă ar trebui să servească la risipirea afirmațiilor că eu nu o respect pe Ellen White prin susținerea unei tentative de interpretare nouă pentru profeția celor 1260 de zile.” După ce reasigură proprii cititori că respectă pe Ellen White pentru că el citește cărțile ei devoționale, el imediat începe atacul. „Întrebarea este: Respectul față de autoritatea Ellen-ei White exclude orice fel cercetare nouă a Bibliei sau subiectelor istorice discutate în scrierile ei? S-a văzut Ellen White pe ea însăși ca autoritate finală și infailibilă în interpretarea profetică, exegetică, teologică, și istorică? S-a așteptat ea ca adventiștii să accepte orice a scris ea fără a se întreba?” Aceeași întrebare ar putea fi pusă cu privire la scriitorii Bibliei. S-a așteptat Moise ca generațiile viitoare să creadă tot ce a scris el,
29:01
inclusiv raportul său despre crearea acestei lumi? Da, bineînțeles că s-a așteptat. S-a așteptat Pavel ca oamenii care trăiesc în secolul 21 să creadă tot ce Dumnezeu i-a descoperit? Da, s-a așteptat. De ce nu s-ar aștepta Ellen White ca noi să credem tot ce a scris? Potrivit cu propria ei mărturie, ea niciodată nu a nutrit gândul că lumina care îi fusese dată ar trebui vreodată pusă la îndoială. Observați următoarele: „ sora White nu este autorul acestor cărți. Ele conțin instrucțiunile pe care, de-a lungul vieții ei de muncă, Dumnezeu i le dăduse. Ele conțin lumina prețioasă și mângâietoare pe care Dumnezeu a dat-o cu îndurare slujitoarei Lui pentru a fi dată lumii. Din paginile lor, această lumină există ca să strălucească în inimile bărbaților și femeilor, conducându-i la Mântuitorul.” Din nou, ea scrie: „În timpurile din vechime Dumnezeu a vorbit oamenilor prin gura profeților și apostolilor.
30:04
În aceste zile El le vorbește prin mărturiile Spiritului Său. N-a fost niciodată un timp când Dumnezeu și-a instruit poporul Său cu mai multă seriozitate decât îi instruiește El acum cu privire la voința Sa, și la calea pe care El ar dori ca ei s-o urmeze”. Nu este nicio diferență între calea pe care Dumnezeu descoperit-o profeților din timpurile biblice și calea pe care El a descoperit-o Ellen-ei White. Bacchiocchi continuă apoi atacurile sale asupra Spiritului Profetic prin ridicarea acelorași probleme pe care le ridicase Coffen doi ani mai devreme în Ministry Magazine. După ce s-a referit la revizuire și presupusele erori din cartea „Tragedia Veacurilor”, el spune: „Dacă Ellen White era in viață astăzi, ar fi salutat ea slujirea cărturarilor competenți dornici să corecteze inexactitățile găsite care sunt rămase în „Tragedia Veacurilor” și în alte publicații? Nu este niciun motiv să gândim altfel, pentrucă ea era o femeie care își recunoștea limitele
31:09
și era dedicată căutării adevărului. Din partea mea aș fi bucuros să-i ofer serviciile mele, pentru că niciodată nu mă pot opri să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru inestimabila contribuție pe care ea a adus-o vieții mele spirituale și mesajului și misiunii bisericii noastre adventiste.” Bineînțeles, cărturarilor incompetenți ca el însuși, ca Ford și ca alți învățători ai noii teologii le-ar plăcea să corecteze ceea ce ei cred a fi inexactități în scrierile ei. Dar noi putem mulțumi lui Dumnezeu deoarece Cuvântul Său va dăinui până la sfârșit. Toate aceste atacuri asupra Ellen-ei White au avut efect asupra pastorilor și conducătorilor adventiști de ziua a șaptea. În 2004, un summit a fost ținut la Colegiul Avondale, Australia. Mai mult de 100 de pastori, pedagogi ai bisericii și administratori au participat ca să câștige o presupusă mai bună înțelegere a rolului și slujirii Ellen-ei White. Cineva ar putea crede că, până acum,
32:11
conducătorii bisericii ar fi trebuit să aibă o înțelegere clară asupra rolului ei profetic și de slujire. Ziarul săptămânal al Diviziunii Pacificului de Sud, cunoscut ca „RECORD”, a publicat un serial de patru articole la summit. În ediția din 21 februarie, un articol intitulat „Conducătorii bisericii reevaluează Ellen White”, a menționat că „Scopul acestui summit este de a informa oamenii despre provocările pe care le avem cu Ellen White și progresul pe care il avem în învățătură în Ellen White de-a lungul ultimelor câteva decade.” Articolul a continuat: „Reflectând asupra criticismului greșelilor din scrierile ei, Dr. Graeme Bradford, lector superior în facultatea de teologie la Colegiul Avondale, sugerează o abordare diferită: „Poate că avem nevoie să schimbăm obiectul concentrării atenției noastre și să ne întrebăm cum a putut o femeie să scrie așa de mult despre atât de multe subiecte și să aibă atât de puține greșeli?”
33:14
Putem aplica același raționament la scrierile lui Moise sau ale lui Pavel? Care ar fi rezultatul? În aceeași ediție, în articolul „Ellen White pentru astăzi – 3” îndoiala a fost aruncată asupra afirmațiilor istorice din cartea „Tragedia Veacurilor”. Dr. Arthur Patrick a punctat că Ellen White „nu scria istorie; ea o interpreta.” Aceasta intră clar în conflict cu mărturia proprie a Ellen-ei White. Ea a scris: „În viziune la Lovett’s Grove, cea mai mare parte a conținutului 'Tragediei Veacurilor', pe care îl văzusem acum zece ani, s-a repetat, și mi s-a arătat că trebuie să-l scriu. Mi s-a arătat, de asemenea, că va trebui să lupt cu cu puterile întunericului, pentru că Satan va face eforturi mari ca să mă împiedice. dar că trebuie să-mi pun încrederea în Dumnezeu, și îngerii nu mă vor părăsi în timpul luptei.” Din nou, ea a scris: „Cartea 'Tragedia Veacurilor', o prețuiesc mai mult decât argintul și aurul,
34:20
și doresc foarte mult ca ea să ajungă înaintea oamenilor. În timp ce scriam manuscrisul 'Tragediei Veacurilor', eram deseori conștientă de prezența îngerilor lui Dumnezeu. Și de multe ori scenele despre care scriam îmi erau prezentate din nou în viziuni de noapte, astfel încât ele erau proaspete și vii în mintea mea.” Intervievatorul a întrebat apoi pe Arthur Patrick dacă vreo greșeală fusese găsită în scrierile Ellen-ei White. Patrick a răspuns: „Multe. Dar ele sunt în detalii, și nu strică imaginea de ansamblu, interpretarea principală. Dați-mi voie să reflectez din nou asupra esenței a ceea ce un cercetător atent a scris în studiul său de doctorat devreme în anii 1970: ”Ellen White a învățat istorie cu mijloace obișnuite; activitatea lui Dumnezeu în istorie i-a fost descoperită. Biserica poate, acum are cu mult mai mult acces
35:23
la sursele originale și mulți istorici bine pregătiți corectează detaliile chiar în timp ce învățăm să apreciem mai bine modelul dat de Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, cărturarii cred că știu mai multe decât profetul și acela este timpul când au început să o corecteze! Următorul comentariu a lui Patrick se întoarce la clasicul argument că tot ce avem nevoie este Biblia. „Această circumstanță ne-a făcut mai conștienți de esența scrierilor ei. Să citez pe nepotul ei Arthur White (în timp ce privea înapoi la lupta de a fonda Loma Linda): „Sfaturile Spiritul Profetic nu au fost niciodată date ca să ia locul inițiativei, studiului, credinței, sau muncii grele. Mai degrabă, Domnul, prin serva Sa, a așezat înaintea noastră principii călăuzitoare și a proclamat avertizările necesare tot ceea ce a slujit călăuzirea și păzirea bisericii în multele ei activități.” Această percepție echilibrată ne ajută să simțim nevoia noastră
36:28
de a merge la Biblie ca la a noastră 'regulă de credință și practică', chiar lucrul pe care Ellen White atât de des ne-a îndemnat să-l facem.” Ceea ce Patrick spunea este că noi nu vrem ca Ellen White să ne rețină de la reinterpretarea Scripturilor, cum ar fi redefinirea judecății de cercetare. Rolul ei a fost doar în a furniza principii de călăuzire. Dar observați care a fost propria ei mărturie: „Noi trebuie să urmăm direcțiile date prin Spiritul Profetic. Noi trebuie să iubim adevărul și să ne supunem adevărului pentru acest timp. Aceasta ne va salva de la a accepta amăgiri puternice. Dumnezeu ne-a vorbit prin Cuvântul Său. El ne-a vorbit prin Mărturiile pentru biserică și prin cărțile care au ajutat la clarificarea datoriei noastre prezente și a poziției pe care ar trebui să o ocupăm acum.” În relatarea modului în care doctrinele noastre fundamentale au fost stabilite, Ellen White a scris: „La acel timp [după dezamăgirea de la 1844]
37:35
o eroare după alta presau asupra noastră; slujbași și doctori au adus noi doctrine. Am cercetat Scripturile cu mai multă rugăciune, și Duhul Sfânt a adus adevărul în mințile noastre. Uneori, nopți întregi au fost consacrate cercetării Scripturii și cerând lui Dumnezeu cu seriozitate călăuzire. Grupuri de bărbați și femei devotați s-au adunat pentru acest scop. Puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea, și am fost împuternicită să definesc clar ce este adevăr și ce este rătăcire. Pe măsură ce punctele credinței noastre erau stabilite astfel, picioarele noastre au fost puse pe o temelie solidă. Noi am acceptat adevărul punct cu punct, sub mărturia Duhului Sfânt. Am fost luată în viziune, și mi-au fost date explicații. Mi-au fost date ilustrații despre lucrurile cerești, și despre sanctuar, astfel încât noi am fost puși acolo unde lumina strălucește asupra noastră în raze clare, distincte.”
38:40
În sfârșit, cu cinci ani înainte de a muri, ea a scris: „Am scris multe în jurnalul pe care l-am ținut în toate călătoriile mele dintre lucrurile ce ar trebui să fie aduse înaintea oamenilor dacă este necesar, chiar dacă nu am scris lucruri noi. Vreau ca, ceea ce este considerat vrednic, să apară, pentru că Domnul mi-a dat multă lumină pe care vreau ca oamenii să o aibă; pentru că acolo sunt instrucțiuni pe care Domnul mi le-a dat pentru poporul Său. Este lumină pe care ei ar trebui să o aibă, rând cu rând, precept peste precept, puțin aici și puțin acolo. Acest lucru să fie adus acum înaintea oamenilor, pentru că a fost dat ca să corecteze erorile înșelătoare și ca să precizeze ce este adevăr. Domnul a descoperit multe lucruri arătând adevărul, spunând astfel, 'Aceasta este calea, mergeți pe ea.'” Dacă Ellen White a primit așa de multă lumină în materie de istorie, cronologie, sănătate, știință și teologie, cum este posibil să lași aceasta la o parte?
39:45
Care a fost scopul lui Dumnezeu în darea acestei lumini? Intervievatorul, din „RECORD”, a întrebat atunci pe Patrick: „Deci sugerați că scrierile Ellen-ei White au un scop mai înalt, un rol mai exigent decât a fi o enciclopedie a dietei, bolii și detaliilor unei vieți sănătoase.” Puteți ghici care ar fi răspunsul. Dar, dați-mi voie să-l citesc: „Cu mult mai exigent, cu mult mai semnificativ. Ellen White oferă sens motivului pentru care Dumnezeu ar vrea să trăim sănătos. Odată ce stabilim principiile călăuzitoare, știința ne poate ajuta cu detaliile despre cum să fim vegetarieni echilibrați, despre cantitatea de somn de care avem nevoie în diferite împrejurări având în vedere vârsta noastră și factorii asociați, sau despre a înțelege răspunsurile la o mulțime de alte lucruri.” Observați cât de periculos este acest raționament. Dacă aplicăm același lucru la relatarea din Geneza, de exemplu, comunitatea științifică se va grăbi să spună
40:50
că Moise nu a intenționat ca noi să îl luăm literal. El doar ne-a dat principii călăuzitoare despre cum să înțelegi crearea lumii. Știința modernă niciodată n-ar trebui pusă deasupra Cuvântului lui Dumnezeu. Astăzi, sunt opinii contradictorii în industria sănătății, care fac aproape imposibil de știut cine are dreptate. Nu ar fi mai bine să ascultăm ceea ce Dumnezeu a descoperit? Doar atunci când El nu a vorbit cu privire la o chestiune anumită ar trebui să căutăm sfat în lumea aceasta. Întrebarea principală pe care noi trebuie să ne-o punem, este dacă Ellen White a fost un profet adevărat al lui Dumnezeu sau nu. În cuvintele ei proprii ea a scris: „Dumnezeu sau învață biserica Sa, mustrându-le greșelile și întărindu-le credința, sau nu o face. Această lucrare sau este a lui Dumnezeu, sau nu este. Dumnezeu nu face nimic în asociere cu Satan. Lucrarea mea din ultimii treizeci de ani poartă sau pecetea lui Dumnezeu, sau pecetea dușmanului.
42:16
Nu există nici o lucrare pe jumătate în această privință. Mărturiile sunt sau ale Duhului Sfânt, sau ale diavolului.” Mai departe ea a scris: „Dacă Mărturiile nu vorbesc în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, respingeți-le. Cristos și Belial nu pot fi uniți.” Ellen-ei White nu îi era teamă să-și confrunte criticii. Știa că Dumnezeu era Autorul scrierilor ei. „Duhul Sfânt este autorul Scripturilor și al Spiritului Profetic.” Este o mare tristețe că vedem așa de mulți în biserica adventistă de ziua a șaptea care nu mai cred aceasta. Dar la ce ar trebui să ne așteptăm? Biserica este în starea Laodiceeană și nu-i place să i se spună adevărata ei stare. Ea este bogată și a crescut în bunuri. Bună Ernie, cum a mers? Ei bine Isabel, este grav, foarte grav. Noua teologie este agresivă în adventism. Ei au schimbat înțelesul păcatului,
43:42
lucru care a condus la o schimbare în înțelegerea naturii umane a lui Cristos. Acest lucru a schimbat înțelegerea noastră despre mântuire, inclusiv despre îndreptățirea prin credință. Și cel mai rău dintre toate, judecata de cercetare, doctrina centrală a bisericii adventiste de ziua a șaptea, a fost radical schimbată. O..., dar nu este surprinzător, din moment ce mulți din conducătorii și învățătorii noștri nu mai au încredere în Spiritul Profetic. Da, știi că Ellen White a avertizat că odată ce Spiritul Profetic este pus la îndoială, un val de erori vor intra în biserică. Așa este. În cercetările mele, am găsit că a fost purtat un atac neobosit asupra Ellen-ei White. Primul atac important s-a întâmplat la doar patru ani de la moartea sa, și a avut loc din interiorul și din exteriorul bisericii în acelaș timp. Este foarte adevărat. Da, este. Și poți să ghicești care dintre cărțile ei este în centrul celor mai multe din atacurile lor? Ei bine, este doar o singură carte despre care știu că Satan a încercat tot posibilul să oprescă scrierea ei, și aceasta a fost „Tragedia Veacurilor”. Ai dreptate. Și nu cred că este o coincidență
44:47
că această carte este încă în centrul atacurilor lui Satan. Ei bine, Isabel, sunt așa bucuros că Dumnezeu ne-a avertizat despre ceea ce urma să vină. Cu siguranță, noi suntem în timpul ereziilor omega. Ei bine cred că am putea de asemenea să pornim. Tu ce crezi? Sună bine pentru mine. Mersi. În episodul nostru următor. După cum se dovedește, comisia inițială care a lucrat la formularea acestei credințe a redactat-o propriu-zis spunând „șase zile literale consecutive.” Deci, ce s-a întâmplat? Cum și de ce a fost schimbat? Cărturari precum Fritz Guy au dat undă verde la îndoctrinarea bisericii cu vederi greșite despre creație și vârsta pământului. Răspunsul său descoperă adevărata lui poziție. El poate pretinde a fi un adventist de ziua șaptea, dar convingerile sale nu se armonizează cu adventismul, Sub conducerea lui Clifford Goldstein, editorul lecțiunii scolii de sabat, și a lui L. James Gibson, colaboratorul principal, școala trimestrială de sabat a condus poate milioane de adventiști de ziua șaptea neavizați să accepte această părere despre creație.
46:02
Observați că aceasta este mărturia proprie a lui Dumnezeu pe această temă. El ne spune că El a creat cerul, pământul, marea și tot ce este în ea în șase zile literale.

DOWNLOAD SUBTITLES: